FINAL DE POVESTE

La fel ca marile iubiri, compania noastră de teatru s-a născut dintr-o mică scânteie care a reușit să lumineze și să încălzească mii de suflete. Ne-a încălzit și-a dispărut, însă ne-au rămas spectacolele și oamenii care ne vor mai bucura existența o bună bucată de drum.

În Culise a luat ființă în 2011 și a trăit până în 2016, la final. O viață scurtă ar spune unii, dar mai multe vieți pentru noi, cei care am simțit teatrul acesta prin toate venele. Am trăit independența cu încrederea nebunească a tinereții și ne-am bucurat că putem face cultură vie, care să stârnească și să trezească publicul, în ciuda lipsei de fonduri și a susținerii din partea statului. Am făcut tot ce ne-a stat în putere să construim un cer senin, lipsit de nori, în toate spațiile pe care le-am locuit.

AMINTIRI DIN LOCURI DE JOACĂ

Viața ne-a purtat prin mai multe spații din București, care au conturat și au șlefuit toate creațiile sub egida În Culise. Am început într-o casă din Mihăileanu: noi, singuri, fără bani, fără frici, fără „nume” sau capete de afiș, dar cu speranță în același vis. Am creat happening-uri, spectacole-experiență pe care oamenii le-au căutat și au dorit să le vadă. Cu actori-cascadori agățați de casă, cu o portavoce pe fereastră și mesaje adresate străzii, cu un serial teatral pentru care am vândut abonamente, cu un bar unde după spectacole continuam cu petreceri nevinovate sau revelioane ca altădată. Și cu satisfacția de a-i auzi pe liceenii care ieșeau de la spectacole și își sunau prietenii spunându-le: „Băi, trebuie să veniți neapărat aici, a fost cel mai mișto lucru din viața mea” sau „Nu știam că teatrul poate fi așa de amuzant”. A urmat subsolul din Națiunile Unite, locul unde am crezut că putem schimba destinul unui spațiu născut pentru artă și am făcut cunoștință cu un alt gen de spectacol de comedie, dar și cu muzica. Din nimic, am ridicat un mic festival de teatru, am făcut primul nostru musical și ne-am petrecut toate zilele libere de la stat în teatru, alături de voi, publicul dornic să zâmbească. Ne-am aventurat apoi într-o nouă poveste, începută în Hristo Botev. După o așteptare de vară secetoasă, ne-am aniversat și ne-am inaugurat noul loc de joacă cu mare fast: fix nouă zile de spectacole păcătoase, cu aplauze, premiere și încredere în viitor. Cum viețile sunt trăite uneori în cerc, am ajuns apoi în Călărași 55 unde am reînviat scena unuia dintre primele teatre independente din București și timp de un an ne-am îndeplinit cu succes misiunea. Aici, chiar în locul unde s-a născut ideea „În Culise”, povestea noastră a ajuns la final de drum și a încheiat o călătorie sinuoasă de cinci ani prin lumea teatrului independent. N-am putut să ținem cerul mereu senin.

Dar au fost cinci ani frumoși, în care ne-am bucurat și-am plâns când de fericire, când de tristețe. Și tot ce am făcut a fost pentru voi, publicul nostru, pentru a simți bucuria ochilor din umbră după fiecare spectacol. Am achitat cu greu nota de plată a încercării de a face cultură în România, dar credem că a meritat – vă mulțumim că ați plătit bilet, că ne-ați ales, că încă ne scrieți și ne întrebați despre spectacole. Probabil le vom mai juca, în alte spații prietene…

Am visat, am trăit, am iubit. Va urma… poate.

Oamenii din Culise

Totuşi vom mai merge împreună

O bună bucată de pământ,

O bună bucată de cer,

O bună bucată de lună.(M. Sorescu)